Nu mai trăim în Evul Mediu și asta este foarte bine! Și nici nu mai plecăm la drum, urmând să ne căsătorim, fără să avem o discuție sănătoasă legată de alegerea regimului matrimonial. Regimul matrimonial cuprinde un set de reguli care guvernează relațiile dintre soți cu privire la bunurile acestora, indiferent de data și modul de dobândire, înainte sau după căsătorie, împreună sau separați.

Există mai multe variante ale regimului matrimonial din care soții pot alege. Cel mai cunoscut este regimul clasic al comunității legale de bunuri, acela pe care eu nu-l agreez deoarece soții lasă ca legea să decidă pentru ei în caz de divorț sau de deces.

Dar, prin convenție matrimonială, soții pot alege un alt regim matrimonial, mai apropiat de lumea modernă în care trăim și de dorințele lor.

1. Astfel, soții, prin convenție matrimonială pot alege regimul comunității convenționale, cu alte cuvinte, pot decide ca un bun propriu, de exemplu, un apartament cumpărat înainte de căsătorie să devină bun comun.
2. O altă variantă, se referă la regimul separației de bunuri. Acesta este un regim matrimonial în care nu există bunuri comune ale soților, fiecare dintre aceștia având bunuri proprii.

Poate vă gândiți la ce folosește acest regim matrimonial. Alegerea unui regim matrimonial este foarte importantă la desfacerea căsătoriei fie prin divorț, fie prin decesul unuia dintre soți.

Nu vreau să dezbat aici regimul comunității legale de bunuri care este cel mai răspândit, datorită lipsei de informare sau pentru că există anumite preconcepții legate de aceste convenții sau pur și simplu pentru că viitorii soți, deși au îndoieli, evită să discute pe aceasta temă de frica de a nu-și îndepărta partenerul.

Dacă ar urma să mă căsătoresc, aș alege cu siguranță regimul separației de bunuri care este valabil atât pentru bunurile dobândite înainte de căsătorie, cât și pentru cele obținute în timpul căsătoriei.

Ca exemplu, eu am un apartament achiziționat cu credit ipotecar obținut înainte de căsătorie. Prin separația bunurilor, soții vor decide faptul că, în caz de deces sau divorț, acest apartament să ramână copilului din prima căsătorie, dar care poate nu și-l va dori pentru că va trebui să îl preia cu datoriile/ratele de achitat la bancă sau mamei mele, care, având o pensie mică, la fel, nu va putea să iî preia cu datorii la bancă sau să își permită cheltuielile de întreținere ale acestuia, fratelui și, de ce nu, soțului în cazul în care acesta, va fi singura persoană care și-ar dori să îl păstreze și să achite la el în continuare.

Totodată, dacă viitorul soț are și el unul sau mai multe apartamente, sau are un venit net superior soției, mi se pare absolut firesc să poată decide cui dorește să i se cuvină bunurile pentru care a muncit o viața întreagă.

O familie care poartă o astfel de discuție înainte de căsătorie, cât și în timpul acesteia, mi se pare că are o bază solidă și sănătoasă. De ce să alergăm de nebuni prin tribunale să găsim răspunsurile la problemele care s-ar fii putut soluționa mult mai ușor?

Această temă este de mare interes. Când se ajunge la împărțirea bunurilor, se consumă prea multă energie, apar prea multe orgolii, toată lumea vrea să aibă dreptate, toți membrii familiei au câte un punct de vedere de spus și toată lumea vrea să aibă bunurile, chiar dacă asupra unora au dreptul sau nu. În fapt, soții nu trebuie să facă nimic special, ci doar să fie corecți cu ei înșiși pentru că, de multe ori se uită cine a contribuit mai mult financiar, cine a ajutat pe cine și, chiar daca nu sunt discuții între soți, apar discuții create de ceilalți membri din familie. Nu s-ar putea evita un astfel de război?

Eu consider că, în ziua de azi, relațiile au evoluat. De ce să ajungem în final la negocieri pentru a încheia o înțelegere amiabilă când putem preveni acest moment? Nu știu chiar toate chichițele legale, dar de aceea există un notar care poate explica viitorilor soți ce presupune încheierea unei convenții matrimoniale. Pentru mine, aceasta convenție se bazează pe principiul libertății. De ce aș avea eu dreptul la moștenirile soțului meu, la toată averea strânsă de familia sa de-a lungul unei vieți?

Indiferent de momentul încheierii unei căsătorii, orice persoană este liberă să își aleagă regimul matrimonial.

Căsătoria nu ne mai dezavantajează acum din punctul de vedere al bunurilor deținute de fiecare soț pentru că avem libertatea de a alege regimul matrimonial cel mai potrivit nouă. Dacă nu vrem dureri de cap, cel mai bine ar fii să încheiem o convenție notarială cu privire la destinația bunurilor sau separarea totală de bunuri. Avem acum un colac de salvare care se regăsește reglementat în Codul Civil! De ce să ne încrâncenăm în a obține sau în a avea?

Mă interesează să mai aducem în discuție și bunurile obținute în timpul căsătoriei și care nu sunt comune:

• Bunurile dobândite prin moșternire legală sau donație
• Bunurile de uz personal
• Bunurile destinate exercitării profesiei unuia dintre soți
• Drepturile patrimoniale de proprietate intelectuală
• Premiile sau recompensele
• Indemnizația de asigurare și despăgubirile
• Orice sume sau valori care înlocuiesc un bun propriu
• Fructele bunurilor proprii

Ele pot deveni comune dacă dispunătorul stabilește astfel.

Mare atenție la donații! Dacă nu se încheie un act notarial de donație în care să se specifice clar care este persoana care va beneficia în mod exclusiv de aceasta, atunci ea este considerată un bun comun.

De exemplu, bunurile destinate exercitării profesiei, cum ar fii echipamentele din cabinetul unui stomatolog, acestea s-ar putea considera un bun comun numai dacă ambii soți sunt stomatologi și le folosesc împreună pentru exercitarea profesiei.

Nu vreau să existe ambiții la mijloc legate de planul financiar. Indiferent care dintre soți câștigă mai mult, oricând se dorește, proprietatea asupra unui bun achiziționat în timpul căsătoriei nu trebuie să devină o luptă. Însă, se poate uneori demonstra că ambii soți au avut o contribuție la obținerea unui bun, fie din venituri, fie din munca în gospodărie. Mai mult ca sigur, munca în gospodărie nu iți dă dreptul la o cota de 50% din valoarea unui bun decât poate daca ai avut de crescut 7 copii ca mama, în timp ce soțul alerga să obțină un venit mai mare decât al tău.

Ce se întamplă cu datoriile comune? Ele se trateaza la fel ca și bunurile.

Oamenii, din păcate, încheie căsătorii fără să știe care sunt consecințele pe care le implica un astfel de act juridic. Dar și neîncheierea unei căsătorii este un act de lașitate și o lipsă de asumare a unor responsabilități de ambele părți. Pe scurt, putem dezbate acest subiect la nesfârșit! Concubinajul la nesfârșit cu o anumită persoană nu presupune achiziție de bunuri? Nu presupune ca în actele de proprietate ale fiecărui bun să fie trecuți concubinii cu cotele de participare? Dacă nu o faci, nu e ca și cum nu ți-ar păsa nici de viata ta și nici de viața celui de lângă tine? Dacă trăiești împreuna cu cineva, se cumpără oricum bunuri la comun, se aduc îmbunătățiri în casă, care nu sunt reglementate de nici o lege și nici de o convenție matrimonială. Se trăiește în haos, fără nici o protecție!

Modul în care soții se înțeleg să își aloce aportul la bunurile achiziționate după căsătorie reprezintă o dovadă de maturitate. Dacă atunci când soții se înteleg bine sau când aceștia sunt în viață, sunt capabili să vorbească deschis despre acest aspect și să stabilească, dinainte de orice achiziție, aportul fiecăruia la bunurile de care se vor bucura amândoi pe durata căsătoriei, înseamna că au înțeles amândoi că planul financiar este important și trebuie să fie o discuție de purtat, fără să existe frustrări pe acest subiect.

În concluzie, viitorii soți trebuie să fie atenți când încheie o căsătorie și la faptul că trebuie să își aleagă regimul matrimonial. Regimul matrimonial se poate schimba oricând. Mulți pornesc foarte tineri, cu naivitate, în această călătorie. Sfatul meu ar fii să încheie la început o convenție de separare de bunuri, urmând ca, pe parcursul căsătoriei, dacă aceasta chiar se dovedește a fi îo alegere foarte bună, să schimbe acest regim matrimonial, mai ales daca îmbătrânesc împreună sau să modifice convenția privind separarea bunurilor în cazul în care se dorește. Soții e bine să pornească la drum cu dorința ca această instituție a căsătoriei să se încheie doar o singura dată și să fie corecți încă de la început unul cu celălalt. Iar prin aceasta evaluare sistematica a propriei vieți și a aportului fiecaruia adus în familie se demonstrează tocmai acest lucru.

Articole din această categorie