Depresia este numita “boala secolului”, dar pe cat de cotidiana a devenit, ramane totusi la fel de controversata. Nu stim cu exactitate daca probleme cruciale din viata au cauzat-o sau daca suntem predispusi genetic sau daca mediul impropriu in care traim ne-a condus aici...Cu siguranta cauzele ei sunt complexe si multiple si le putem intelege daca ne sunt explicate. Dar nu voi discuta azi in detaliu nici despre cauze si nici despre solutii care functioneaza, desi imi doresc sa revin ulterior pe acest subiect. Voi face doar o calatorie in timp pentru a trage doar niste semnale de alarma pentru toti cei care se confrunta cu depresia. Antidepresivele chiar pot fi bune, la fel ca si alte metode de tratament. Dar consider ca este bine sa stim de ce ne tratam de aceasta boala si sa fim niste pacienti informati atunci cand ni se pune acest diagnostic.

La inceput, medicii au avut tendinta sa spuna ca depresia este o boala a creierului, singurul remediu fiind medicamentele. Ei au plecat de la premisa ca exista persoane care au, in mod natural, in creier, niveluri scazute dintr-o substanta chimica numita serotonina, iar asta provoaca depresia. Depresia s-ar traduce prin nefericirea aceea stranie, persistenta, mocnita, care nu vrea sa dispara.

Povestea serotoninei a inceput accidental, intr-o sectie de tuberculosi din New York, in vara anului 1952, cand unii pacienti au inceput sa danseze necontrolat pe holurile spitalului. Aparuse un medicament nou, denumit Marsilid, dar care nu prea avea efect asupra tuberculozei. In schimb, ii facea pe pacienti veseli, voiosi, euforici. Dupa scurta vreme, cineva a hotarat sa le dea medicamentul si oamenilor deprimati si parea sa aiba acelasi efect si asupra lor pentru o scurta perioada. Dupa un timp, au aparut si alte medicamente cu acelasi efect, numite Ipronid si Imipramine. In 1965, un medic britanic pe nume Alec Coppen si-a pus intrebarea daca nu cumva acestea ridicau nivelul serotoninei din creier. In anii 1970, s-au facut teste cu un amestec care scadea nivelul de serotonina din creier, dar rezultatul a fost ca acei oameni care l-au luat nu isi schimbau deloc dispozitia. La inceputul anilor 1990, inca nu exista nici o dovada sau vreun studiu care sa ateste vreo relatie directa dintre seronotonina si depresie. Profesorul Andrew Skull de la Princeton a spus ca atribuirea depresiei unui nivel scazut de serotonina este “extrem de inselatoare si nestiintifica”.

Atunci, daca despresia si anxietatea nu sunt provocate de nivelul scazut de serotonina si nici de un alt dezechilibru chimic, fie el nivel de serotonina, nivel de norepinefrina sau nivel de dopamina, de ce functioneaza antidepresivele? Sa fie vorba de efectul placebo si de faptul ca te simti ingrijit de cineva si ca ti se ofera o solutie? Daca ne uitam si la efectele adverse ale acestor antidepresive, sa ne mai bucuram ca ele pot avea doar un efect placebo si ii fac pe pacienti sa se simta mai bine? Este real faptul ca aceasta stare de bine vine la pachet si cu efectele adverse:

• Cresterea in greutate
• Disfunctii sexuale (greutatea in a ejacula la barbati)
• La persoanele in varsta, sporesc riscul de deces din toate cauzele
• Cresc riscul de atac cerebral
• Sporesc riscul de diabet de tip II
• La femeile gravide cresc riscul de avort spontan si de a naste copii cu autism sau diformitati fizice
• 20% dintre pacienti trec prin simptome grave de sevraj
• Sporesc riscul de suicid
• Sporesc riscul de comportament infractional violent

In ziua de azi, foarte putini oameni de stiinta mai sustin ideea ca depresia este provocata de nivelurile scazute de serotonina, dar dezbaterea privind rezultatele antidepresivelor inca continua. De-a lungul timpului, mai multi savanti au analizat cauzele depresiei, cat si tratamentul cel mai eficient pentru aceasta. Irving Kirsch a promovat efectul placebo al antidepresivelor, in timp ce Peter Kramer a incercat sa demonstreze cu teste clinice in favoarea necesitatii tratamentului cu acestea.

Pentru a fi diagnosticat cu depresie, trebuie sa prezinti cel putin cateva simptome: sentimente de inutilitate, dispozitie trista, incapacitatea de a resimti placerea in situatii normale. Totusi, se pare ca aproape toata lumea care a pierdut pe cineva drag se potriveste acestor criterii, ceea ce ar insemna ca aproape toti dintre noi am avut sau avem o tulburare mentala.

Suferinta nu este o boala

Dupa mai multe analize, medicii au ajuns la concluzia ca, exista anumite circumstante in care poti sa prezinti simptomele depresiei, dar sa nu fii considerat bolnav psihic. Cu alte cuvinte, daca ai pierdut pe cineva drag, poti avea astfel de simptome fara sa fii considerat bolnav, dar cu conditia ca aceste tulburari sa nu predomine pe o perioada mai lunga de timp. Se pare ca este rezonabil sa manifesti simptomele depresiei intr-un anumit set de circumstante.

De aceea, un doctor care iti prescrie o reteta fara sa te intrebe niste intrebari esentiale pentru a analiza circumstantele, trebuie privit cu reticenta. Trebuie luat in considerare contextul. Si aici apare motivul pentru care te poti simti abatut intr-un anumit moment al vietii: faptul ca te-a parasit sotul dupa 30 de ani de casnicie, faptul ca te simti captiv intr-un loc de munca pe care il detesti, faptul ca ai ramas fara casa, acestea pot fi cateva din multiplele circumstante. E clar ca durerea nu este rezultatul unui creier care functioneaza gresit. Un psihiatru adevarat nu abordeaza pacientii dupa o lista de simptome, ci ascultandu-le povestea. Durerea nu este o boala. Ea nu se trateaza ameliorand simptomele, ci prin abordarea evenimentului care a avut loc in viata ta. De aceea si este atat de contoversat acest subiect si multi dintre noi evitam sa mergem la psiholog sau la psihiatru. Pentru ca daca acesta doar bifeaza niste casute pe un formular plin cu simptome, este evident care va fi diagnosticul.

Pentru toti cei care au ajuns la acest nivel, ar fii bine sa va intrebati daca doctorul la care ati fost v-a pus cateva intrebari:

• Exista vreun motiv pentru care va simtiti atat de abatut?
• Ce sa intamplat in viata dumneavoastra in ultima vreme?
• Va doare ceva ce am putea schimba?
   

Daca nu va intreaba nimic din acestea, atunci ar trebui sa va intrebati si de ce. Daca au trecut anii, iar voi ati schimbat doar doctorii care v-au prescris doar medicamente la acelasi diagnostic, s-ar putea sa nu va vindecati niciodata. Veti deveni captivi ai pastilelor care va vor face sa va simtiti energici si echilibrati.

Adeptii lui Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, sustin ca explicatia pentru depresie se gaseste doar in viata persoanei deprimate si, in special, in primii ani de viata, iar singura cale de abordare a acesteia este prin psihoterapie care te ajuta sa reconstruiesti ceea ce s-a intamplat.

Dar nu se poate nega faptul ca, fiecare sursa de stres, fiecare lipsa a unui sprijin in cazul in care ai avut un eveniment negativ in viata in ultima vreme poate sa duca la depresie. Exista studii care atesta ca oamenii care se confrunta cu mai mult stres pe termen lung, sunt mai predispusi sa devina deprimati. Nu exista dubii ca mediul in care traim este o parte esentiala in depresie si anxietate, iar cauzele biologice, psihologice si sociale sunt 3 seturi la fel de relevante si toate la pachet trebuie analizate si explicate persoanelor care se confrunta cu depresia. Daca suntem privati de ceva de care avem nevoie pentru a trai in mod normal sau de ceva cu care am fost obisnuiti si am pierdut, ne confruntam cu siguranta cu imprejurari care pot duce la depresie si anxietate.

Este clar ca acest subiect nu este epuizat aici in cateva randuri. Biologic, avem nevoie de antidepresive, la fel cum psihologic avem nevoie de psihoterapie. Vor trece saptamani intregi in care ne vom confrunta cu efecte adverse ale antidepresivelor pe care organismul nostru va invata sa le domine. Poate va trebui o doza mai mare. Psihoterapia insa are rolul cheie pentru a putea depasi momentele de tristete coplesitoare. In timp ce antidepresivele creaza o dependenta reala (si sunt numeroase cazurile in care, renuntand la ele, dupa ceva timp boala regreseaza), psihoterapia te poate invata sa vindeci gandurile recurente care te fac sa te simti inutil si ca viata nu ar avea sens. Pe cat de complexa este depresia, pe atat de complex este si tratamentul. Dar daca doresti sa fii vindecat, atunci cred ca merita efortul!

Articole din această categorie