In intreaga lume exista nu mai putin de 20.000 de tipuri de miere insa, dintre toate acestea, una singura prezinta un potential terapeutic nemaintalnit. Mierea de Manuka este cel mai studiat sortiment de miere care provine din florile speciilor de arbori Leptospermum, mai exact din nectarul florilor pe care albinele il aduna. Ea este originara din Noua Zeelanda si Australia unde arborele de Manuka este foarte popular. Triburile Maori foloseau lemnul tare si rosiatic al acestui arbore ca material de constructii, iar scoarta si frunzele in scop medicinal pentru vindecarea ranilor, tratarea afectiunilor respiratorii, a diareei si pentru ingrijirea cavitatii bucale.

Mierea de Manuka a fost obtinuta prima data in 1839 datorita misionarei Mary Bumby care a adus din Anglia in Noua Zeelanda stupi cu albine Apis Mellifera, specia folosita pentru productia comerciala a mierii. In acea vreme, in Noua Zeelanda existau doar 2 specii de albine, insa nici una nu era potrivita in acest sens. Productia mierii de Manuka a inceput la sfarsitul anilor 1870. Desi este obtinuta de peste 100 de ani, aceasta miere a devenit populara in anul 1981, odata cu descoperirea puterii sale antibacteriene de catre doctorul Peter Molan, biochimist si profesor la Universitatea Waikato din Noua Zeelanda. Astfel, Noua Zeelanda a devenit cel de-al treilea cel mai mare exportator de miere din lume, dupa China si Argentina.

Datorita cererii extrem de mare pentru aceasta miere pe piata, Ministerul Industriilor Primare din Noua Zeelanda  a emis in 2018 reglementari foarte clare in privinta testarii autenticitatii acesteia. Testul chimic analizeaza daca urmatoarele 4 substante sunt prezente in mierea de Manuka: 3-phenyllactic acid, 2’-methoxyacetophenone, 2-methoxybenzoic acid, 4-hydroxyphenyllactic acid. Testul ADN analizeaza ADN-ul granulelor de polen pentru a stabili in ce proportie sunt granule Manuka. In functie de aceasta concentratie de polen, mierea de Manuka poate fi monoflora si multiflora.

Nu toata mierea de Manuka are aceeasi putere anibectariana. Toate sortimentele de miere (salcam, tei, poliflora etc.) contin peroxid de hydrogen (apa oxigenata) ce confera mierii proprietatile antibacteriene. Mierea de Manuka este singurul sortiment cu activitate non-peroxidica (NPA – non-peroxide activity). Peroxidul de hidrogen se formeaza in miere datorita unei enzime pe care albinele o adauga in nectarul florilor. Peroxidul de hidrogen este extrem de sensibil, iar in contact cu caldura sau o enzima care se gaseste in sange sau saliva, se descompune pierzandu-si din proprietatile antibacteriene. De aceea, nivelul de NPA de pe ambalajul acestui produs este foarte important deoarece ii informeaza pe consumatori cu privire la puterea antibacteriana a mierii.

NPA 5+ – este recomandata pentru consumul zilnic si nu are putere terapeutica. Poti indulci ceaiul, cafeaua sau smoothie-urile cu ea

NPA 10+ - are o activitate antibacteriana medie si este indicata pentru intarirea sistemului imunitar, recuperarea organismului  dupa raceli, furnizarea de energie si mentinerea sanatatii

NPA 15+ - indica o putere antibacteriana mare si este recomandata persoanelor care se imbolnavesc repede, se simt tot timpul slabite sau sufera de anumite probleme digestive cum ar fi ulcerul. Aceasta mai este eficienta in tratarea aftelor bucale, a herpesului si in iritatiile pielii.

NPA 20+, 25+ - are o putere antibacteriana superioara, se foloseste ca tratament in afectiuni cronice si acute cu agenti patogeni rezistenti la antibiotic. Un exemplu concret este infectia cu stafilococul auriu.

Daca pe ambalaj este trecut UMF in loc de NPA, trebuie sa stii ca ele sunt echivalente ca actiune.

Pe langa nivelul de NPA, o alta substanta activa care nu se gaseste in nici un alt sortiment de miere din lume, este MGO, respectiv Metilglioxalul care la randul sau este responsabila pentru actiunea antibacteriana a mierii de Manuka.

MGO 100+ - este o miere indicate pentru intarirea sistemului imunitar, afectiuni usoare, gripa, raceala, dureri in gat

MGO 200+ - are proprietati antibacteriene, antimicrobiene si antifungice

MGO 400+ - este ideala pentru infectii cronice si acute care nu raspund la tratamente clasice

MGO 500+ - este recomandata in cazul infectiilor tratate anterior si care au dezvoltat rezistenta la antibiotice

Pe langa acestea, mai exista si KFactor care masoara cantitatea de polen din mierea de Manuka, dar si alti markeri: DHA, gradul de puritate, enzimele vii, nivelul pH, compusii fenolici, nivelurile de antioxidanti. Un Kfactor 12 garanteaza ca mierea contine minimum 65% granule de polen Manuka, in timp ce Kfactor 16 garanteaza un minimum de 75%.

Afectiuni in care este indicata mierea de Manuka

Ameliorarea bolilor inflamatorii intestinale cauzate de infectia cu diverse bacterii si microorganisme cum ar fii:

• Helicobacter pylori (care poate provoca ulcer gastric)
• Escherichia coli (Ecoli)
• Mycobacterium avium subspecies paratuberculosis (MAP) care contribuie la declansarea bolii Crohn
• Salmonella (bacterie care afecteaza tractul intestinal)
• Clostridium difficile (bacterie ce poate declansa colita)
• Proteus mirabilia
• Stafilococus Aureus

Mierea de Manuka este recomandata si pentru uz extern sub forma de pansamente locale pe zgarieturi, arsuri, rani usoare, dar si rani infectate cu bacterii rezistente la antibiotice.

Spre deosebire de antibiotice fata de care organismul uman dezvolta rezistenta, mierea de Manuka are un potential antibacterian superior. Fiind un produs natural, durata unui tratament  cu miere de Manuka este mai mare. Se recomanda analize medicale recomandate de medic inainte si dupa 2-3 luni de tratament. In general, mierea de Manuka se administreaza astfel:

• 1 lingurita pe zi pentru preventie si intretinere
• 2 lingurite pe zi pentru cresterea imunitatii;
• 23 lingurite pe zi pentru tratamente antibacteriene.

Cum se consuma mierea de Manuka?

Datorita continutului sau, aceasta miere trebuie consumata simpla, fara a se combina cu lichide sau alte alimente. Daca vrei sa o folosesti doar ca un indulcitor, atunci o poti adauga in preparate raw, lichide precum apa, sucuri naturale, bauturi de tip smoothie, lapte sau ceaiuri la temperatura camerei. Nu se amesteca niciodata cu bauturi fierbinti deoarece se pot distruge o parte din efectele terapeutice.

Administrarea sortimentelor cu factor puternic KFactor 22, UMF 20+, MGO 400+ se recomanda a fi inceputa la recomandarea unui medic specialist datorita proprietatilor lor puternice.

Contraindicatii

Desi nu se cunosc efecte adverse, se recomanda administrarea in doze mici sau la recomandarea unui medic. Persoanele alergice la polen trebuie sa evite mierea de Manuka si orice alte produse apicole. Mierea de Manuka este ambalata in borcane din plastic inchis la culoare pentru ca razele soarelui sa nu poata patrunde, si trebuie pastrata intr-un loc ferit de caldura si lumina naturala. Pastrarea la frigider nu este necesara intrucat este un produs natural ce are zaharuri in compozitie.

Diferenta intre mierea de Manuka si alte tipuri de miere

Valoarea nutritionala, modalitatea de recoltare si de productie, consistenta, gustul si culoarea sunt diferite fata de sortimentele obisnuite. Printre nutrientii pe care ii are mierea obisnuita amintesc:

• Vitamine (C, B2, B3, B5, B6 si B9)
• Minerale (calciu, fier, magneziu, fosfor, potasiu, si zinc)
• Aminoacizi
• Carbohidrati
• Proteine
• Fibre dietetice
• Zaharuri

In comparatie cu mierea obisnuita al carui pH variaza intre 3.4-6.1, mierea de Manuka are un pH scazut. Desi are o compozitie bogata in nutrienti, exista anumite substante pe care nici o alta miere nu le continue. O putem gasi de asemenea in compozitia unor produse precum pasta de dinti sau apa de gura, crème si lotiuni pentru ingrijirea pielii, trateaza acneea, hidrateaza si are efect anti-imbatranire. Pentru tratamente cosmetice se poate folosi si in forma naturala KFactor 12 sau 16, MGO 100 pana la 300, NPA 15+, UMF 5+ sau 10+.

Articole din această categorie