Îți dorești o relație sau poate chiar o căsătorie cu o femeie care are un copil dintr-o altă căsătorie? Ce înseamnă acest lucru pentru tine? Poți să accepți că nu vei fi mereu pe primul loc pentru ea? Și nu pentru că nu și-ar dori să te trateze cu prioritatea pe care o meriți, ci pentru ca acel micuț sau micuță va dori să simtă dragostea și mai puternic din momentul în care tu vei apărea in viața mamei lui/ei…
Din momentul în care tu apari in lumea ei, e clar ca este îndrăgostită de tine și asta se vede și se simte de către toți cei din jur care o cunosc. Ea vine la pachet cu copilul, cu bunicii care sunt prezenți în viața copilului, cu fostul ei partener, tatăl biologic al copilului, care va trebui să vină în vizite sau să treacă să ia copilul. Trebuie să te cunoști bine pe tine insuți, să știi ce relație cauți în viața ta și dacă viața lângă această femeie îți poate aduce fericire. O astfel de relație poate decurge lin, numai dacă ambii parteneri pot renunța la anumite principii proprii în favoarea celuilalt. De fapt, aici putem vorbi de existența iubirii, când simți că vrei să faci totul pentru iubirea ta, pentru că nimic nu poate fi mai frumos decât atât!
Relația de vis este aceea în care cei doi parteneri se întâlnesc, se îndrăgostesc, se căsătoresc și fac un copil împreună, trăind fericiți până la adânci bătrâneți! Eu am crezut tot timpul că, pentru ca balanța să fie echilibrată, o femeie cu copii, divorțată, trebuie să meargă pe o nișă în care să caute un bărbat care, chiar dacă nu a fost căsătorit, a avut o relație din care au rezultat copii și el este destul de implicat in viața acestora. Numai așa, mi-am imaginat tot timpul că, drumurile ar putea sa ducă spre paradis într-o relație, după relația din care ne-am nimerit a fi părinți…
Relația în care unul dintre parteneri este și părinte, nu cred ca este ușoară pentru celălalt partener. Tot timpul se poate anula sau amâna câte ceva, fie pentru că acel copil se îmbolnăvește sau are cursuri de actorie sau trebuie luat de la școală și dus la meditații etc. Apoi, acel copil trebuie să se obișnuiască cu tine și să te accepte. Dacă este fată, se poate simți stânjenită de un bărbat nou în casă, care trebuie înțeles și cunoscut. Poate va trebui să fii chiar mai grijuliu în comportament decât cu mama ei! Vor fi momente când mama se va certa cu copilul său, iar tu va trebui să fii de față, uneori fără să vrei, și ți-ai dori să participi și să oprești conflictul. Mama și copilul ei au anumite obiceiuri și tradiții, iar ție poate nu ți-ar plăcea sa te obișnuiești chiar cu toate dintre ele...
Ca mamă, iți este oricum greu să iți crești copilul, chiar dacă fostul soț este implicat 50%, atunci când aveți moduri de a vedea viața diferite... Creșterea diferită a unui copil care locuiește și la mama și la tata poate fi foarte stresantă. Partenera ta, s-ar putea să nu aprecieze o critică despre felul în care iși educă copilul, venită de la tine, iubitul ei. Acestea sunt doar câteva aspecte care îmi vin în minte acum și care sunt bine de știut atunci când ești hotărât să iți începi o relație cu cineva care are deja copii.
Când doi oameni se căsătoresc și se acceptă cu sau fără copii din relația precedentă, este minunat! La urma urmei, au decis să nu ramână ancorați în trecut, ci, dimpotrivă, sunt gata să înceapă o viață nouă.
Dar oare pot deveni copiii din prima căsătorie o problemă serioasă pentru o nouă relație? Dacă ești un bărbat răbdător și ințelegi că sentimentele sunt foarte sensibile atât ale adulților și cu atât mai mult ale copiilor, nu iți recomand să începi prin a intra in viața acelui copil cu dorința de a schimba radical ceva. Cred că o familie care iși dă aceasta șansă, trebuie să înceapă prin a considera că lumea în care mama și copilul se găsesc este într-o stare bună. Pentru început, nu schimba ceva! Copiii iși doresc să fie acceptați așa cum sunt și să fie admirați și încurajați. Daca vor simți că noul partener al mamei apreciază mediul în care a intrat, măcar la început, cred că există șanse să fie acceptat și să devină membru cu drepturi egale în familie.
La orice varstă ar fii, va exista o oarecare gelozie din partea copilului. Și este de înțeles. Mai mult ca sigur, mama dupa divorț, a rămas o perioadă singură doar ea cu copilul și toată atenția și grija ei s-au concentrat către el. Dintr-o dată, mama comunică și cu tine, râde, zâmbește, petrece timp și alături de tine.
Nu există caștigători dintr-o luptă în familie. Bărbatul care consideră faptul că, copilul soției dintr-o altă căsătorie trebuie să îl respecte doar pentru că el este un adult, are o filozofie de viață cu care nu va obține succesul. Fiecare dintre noi, indiferent de vârstă, suntem indivizi unici, cu emoții și sentimente diferite – așa am învățat de la psihologul copilului meuJ Viitorul meu soț, înaite de a cere respect de la un copil, trebuie mai întâi să îl căștige, atât în ochii mei, cât și în ochii lui. Faptele sunt cele care vorbesc. Dacă toate acțiunile sunt sincere, vin din inimă și nu cu scopul de a demonstra rapid unui copil ceva, rezultatul va fi unul bun. E greu să accepți copilul soției din prima căsătorie. Gândește-te bine daca tu iubești copiii și îți dorești să îi ai pe ai tăi proprii cu partenera ta! Probabil sunt motive întemeiate pentru care ea plănuiește să nu mai facă alți copii și ți-a spus asta încă de la început. Dacă ai acceptat, nu înseamnă apoi să devii gelos pe acest copil pentru simplul motiv că nu este al tău.
Ne construim fericirea, dar nu uităm de fericirea celor mici, indiferent ai cui sunt. Daca vrem cu adevărat să reziste, trebuie ca cei doi parteneri să fie sinceri unul cu celălalt.
Îmi este peste putință să judec un bărbat liber care alege să se căsătorească cu o femeie cu copii dintr-o relație precedentă. Pentru că, privesc un astfel de barbat ca fiind foarte responsabil de acțiunile sale și nu pot decât să îl apreciez și mai mult! El are toată admirația mea și, cu siguranță va primi, dragoste și respect de la femeia lui. O astfel de poveste vine cu multe sentimente copleșitoare, încântare și încredere, plăcere și bucurie, pace și relaxare, uimire și mister pentru că, se pare că DA, deși mai tot timpul uităm, dragostea mereu ne învață!