Am fost curioasă să aflu punctul de vedere al unui bărbat legat de aceasta lipsă de dorință a bărbaților în a se mai căsători și am primit un răspuns foarte bine argumentat pe marginea acestui subiect pe care am zis să vi-l împărtășesc și vouă pentru că ne va schimba tuturor percepția pe care o avem în acest moment.

Căsătoria era înainte mult mai naturală și binevenită pentru că exista o societate tradiționalistă și în mare parte patriarhală, o societate în care bărbatul muncea și femeia se organiza și administra viața familială și căminul. Iar acum, din pricina tehnologiei și feminismului exacerbat, care au dus la scoaterea femeii din mediul familial și introducerea ei în câmpul de muncă, s-a ajuns la modificări în comportamentul și mentalitatea societății și a individului.

Iar acum se trăiește o paradigmă.

Femeia vrea beneficiile vieții tradiționale (bărbatul care să plăteasca tot, care să întrețină casa, care să se comporte ca un gentleman), dar vrea și beneficiile vieții moderne (de a fi liberă, independentă, de a nu fi limitată de el sau de societate și de a nu contribui foarte mult).

Astfel, bărbatul, fără să gândească aceste lucruri într-un mod lucid, simte toate acestea. Simte că femeia și-a pierdut din calitățile anterioare și o simte mult mai îndreptată spre valori materiale. Și atunci, căsătoria nu pare să mai aducă aceleași beneficii ca în trecut, asta deși pentru el există aceleași obligații.

Astfel, bărbatul, deși ar fi de acord cu o căsătorie și ar depune eforturile necesare ca în trecut, observă că nu mai primește mare lucru în schimb, cel puțin în comparație cu perioada tradiționalistă. Și există multe alte chestii faptice care ne pot schimba percepția și viziunea pe anumite paliere.

De ce credeți că acum femeile lucrează mult mai mult decât în trecut? De ce credeți că numărul femeilor care stau acasă și cresc copii și se ocupă de familii este mult mai redus, aproape inexistent...și toate sunt în câmpul muncii? Și nu facem comparație cu perioada comunistă care a fost o aberație pentru toată lumea, ci cu viața pe mapamond și în lumea vestică…Pentru că au existat impulsionări din partea marilor companii, multinaționale și a statelor să reușească să intre în mintea femeilor și a societății în general și să le spele mintea. Astfel, au promovat femeia ca și capacitate profesională, au gâdilat-o la orgoliu, de genul că și ea poate fi egală bărbatului. Iar femeia a mușcat momeala. Astfel, ea a fost scoasă din mediul familial și introdusă în câmpul muncii.

De ce? Pentru că companiile, statele, multinaționalele care au promovat femeia profesionistă aveau nevoie de mai mulți muncitori. Având mai mulți muncitori, oferta era mai mare și oamenii erau și puteau fi mai prost plătiți. Astfel, au scăzut salariile și a crescut forța de muncă, prin urmare profitul și taxele. Totul, în detrimentul familiei. Si toți cei care își doresc o familie, au acum numai de pierdut.

O femeie care muncește și la serviciu și acasă este o femeie istovită și nu mai poate avea timp pentru a crește copiii și să țină casa. Din acest motiv, ea a trebuit să se schimbe și acum femeia nu mai poate fi proasta care are grijă și de casă. A început să își pună întrebări pe bună dreptate pentru că s-a simțit foarte muncită. Activitățile casnice nu îi aduceau la fel de multă satisfacție ca profesia și a început să își obțină independența financiară. Toate acestea au făcut-o să fie mai inflexibilă, mai rece, mai distantă, mai autoritară, mai frustrată.

Și este de înțeles. Societatea actuală promovează femeia de succes, independentă și capabilă, în detrimentul familiei. Femeia era nucleul familiei și singura care avea capacitatea de a lega familia. Totul se datorează evoluției societații.

Pe lângă aceasta, dacă privim bărbatul gentleman, cel care înainte ținea casa financiar, bărbatul avea responsabilități mari financiare și trebuia să fie stâlpul. El își permitea și era și normal să plătească invitațiile la film, la restaurant, la o seară dansantă. Si o făcea bucuros pentru că era în ADN-ul bărbatului și în fișa postului, pentru că societatea era croită în așa fel încât să poată face asta și era nevoit să o facă.

Însă, odată cu așa zisa emancipare a femeilor, cu intrarea lor în câmpul muncii, salariile au scăzut per ansamblu, diferența de salarizare a dispărut și bărbatul nu a mai avut astfel posibilitatea de a fi, financiar vorbind, mai sus decât femeia, încât să poată face el acele cheltuieli, care îi confereau astfel aura de gentleman.

Astfel, femeia a devenit independentă, de succes, egală bărbatului, cu aceleași venituri financiare (în anumite cazuri chiar mai mari), însă a rămas și cutuma aia tradiționalistă că bărbatul trebuie să fie capul, să fie gentleman, că trebuie să plătească el. Și, din păcate pentru marea majoritate a bărbaților, acest lucru nu mai este fezabil, nu are cum să mai stea în picioare din punct de vedere economic, logic, matematic.

Deci, femeile nu doar au câștigat toate drepturile de altă dată ale bărbaților, fiind pe aceeași linie sau chiar mai sus, dar vor și beneficiile din trecut, de a fi tratate ca niște prințese și nu prea mai există posibilitatea reală ca bărbatul să o faca, chiar dacă ar vrea.

Iar bărbatul nu mai poate sta în picioare ca un bărbat adevărat ca în trecut, din motivele expuse. Nu mai are aceleași beneficii de a putea fi capul familiei. În plus, nici femeia nu mai are calitățile anterioare. În plus, în cazul unui divorț, femeia rămâne cu copiii, rămâne de obicei cu casa și cu o pensie alimentară care îl îngenunchează pe bărbat și mai tare. El nu mai are nici casă, nici salariul întreg și nici salariul bărbatului de acum 30 de ani.

Interacțiunea dintre bărbat și femeie este acum disfuncțională. Societatea și valorile ei nu mai au o direcție spre familie.  Iar emanciparea femeii în mare parte predominantă a dus la dispariția nucleului familial. Iar acum nu este de luat partea femeilor sau bărbaților pentru că fiecare parte trăiește într-o manieră nedorită, cu lipsuri, mai ales emoționale. Așa au evoluat timpurile și nu se pot da sfaturi pentru viitor.

Nu avem decât să ne împăcăm cu ideea ca instituția căsătoriei de acum 50 de ani nu își mai are aplicabilitate în zilele noastre. Înseamnă ca femeia și bărbatul să facă mai multe sacrificii, să aibă deschidere spre comunicare, compromis si afecțiune.

Și acum putem înțelege și alte perspective în ceea ce privește portofelul bărbatului, generozitatea sau lipsa ei și motivele care stau în spatele acestui lucru. Femeile caută acel 1-3% din numărul bărbaților. Să fie prezentabil, arătos, să știe să se îmbrace, să aibă o igienă perfectă (păr, dinți, unghii, pantofi, piele hidratată, bronzată), să fie inteligent, să știe să se exprime, cu o cultură generală și de la care să aibă ce să învețe.

Bărbatul trebuie să aibă inteligență, spirit antreprenorial, să fie protector, dar și blând, să aibă bani, să fie dintr-o familie bună, să nu aibă vicii, să fie doar al lor, să aiba păr, să fie înalt etc. Acești bărbați sunt foarte rari: 1 la 10.000 sau mai rari. Și toate femeile vor asta. Și toate femeile cred că merită asta. Toate femeile cred că ele sunt pe măsura unui astfel de bărbat.  În fapt, au așteptări nefondate și frustrări. Și atunci când văd că nu pot avea așa ceva, îl iau pe unul din rând și îl distrug zilnic. Pentru că ele nu sunt mulțumite de ce au cules, crezând că meritau mai mult.

Totul se datorează modului în care a evoluat societatea și atât femeia, cât și bărbatul nu au în acest moment soluții.

Articole din această categorie