Dupa varsta de 11 ani, copiii din generatia "anime" incep un proces de explorare a orientarii lor sexuale si simt nevoia sa isi eticheteze identitatea sexuala. Generatia lor sunt uriași fani de anime, manga, J-pop și K-pop. Ei sunt activi pe instagram si tik tok în mai multe grupuri de artiști, iar cultura acestui tip de artă tinde spre extreme in opinie si atitudine. Manga-urile sunt desene realizate pe secvențe, așa cum sunt benzile desenate americane. Primele astfel de scroluri în care regăsim desene combinate cu text pentru a spune o poveste au apărut, într-adevăr, în Japonia medievală, însă erau lucrări produse pentru elite, nu pentru mase. Succesul industriei manga-anime se datorează tuturor artiștilor japonezi care au știut să exploateze toate posibilitățile oferite, atât de propria cultură, cât și de culturile și invențiile vestice. Japonezii au înțeles că desenele animate pot face mai mult și că acestea nu trebuie doar să distreze copiii. Manga-urile și anime-urile explorează limitele spațiului, timpului și, în același timp, meditează asupra condiției umane. Datorită acestei complexități cu care artiștii japonezi au jonglat în industria manga-anime, aceasta s-a transformat în secolul XXI într-un fenomen la scară mondială, depășind industria benzilor desenate americane.

Tot aceasta generatie de copii tineri sunt deschisi să se îndrăgosteasca de oricine. Sună ca un lucru pozitiv pentru un copil de 11 ani (care probabil că nu este atras de nimeni prea mult), insa parintii încearca să înțeleaga cum isi pun copiii lor o eticheta sexuala atat de devreme? Cum isi stabilesc ei la aceasta varsta de cine sunt atrasi sexual sau romantic afirmand ca genul sexual este nesemnificativ? Ce i-as spune fiicei mele daca mi-ar spune dint-o data ca este omnisexuala/pansexuala? Probabil ca as intreba-o de unde a auzit de acest termen care pentru noi parintii este total necunoscut. Cu siguranță, emoțiile copiilor de 11 ani se dezvoltă încă si nu au vreo atractie serioasa. Dar nu as descuraja-o. Ar fii un fapt bun ca este deschisa cu privire la sentimentele sale. Cred că toți copiii ar trebui să isi poată exprima sentimentele puternic și să se simtă confortabil cu ei. Sunt foarte în favoarea păstrării liniilor de comunicare deschise cu copiii despre sexualitate. Mă sperie doar că copiii de 11 și 12 ani s-au stabilit deja pe o definiție sexuală pentru ei înșiși... Pentru că acest lucru indică cu siguranță că se consideră sexuali. Cum am putea intelege pentru a putea oferi sprijin? Cum am putea sa ii intelegem cel mai bine? Cum știu ei cu adevărat? Este doar o fază? Este la modă?

Cu toate acestea, am citit, de asemenea, multe povești despre oameni care și-au cunoscut sexualitatea încă de la o vârstă fragedă, așa că încerc să obțin echilibrul dintre a respinge ceva ce ar putea fi real și a ceva care ar putea fi un copil de 11 ani auzind ceva care sună misto.

Fanii care urmăresc anime de ceva vreme știu că anime-ul este un mediu extrem de problematic. De la incest la pedofilie până la abuz - nu există prea multe lucruri pe care Japonia să le prezinte publicului lor non-japonez ca fiind ceva absolut normal.

Nu folosi logica „Oh, nu este real, așa că este în regulă”!!!

Sunt doar niste benzi desenate sau animatie, deci nu sunt reale. Sa scuze aceasta logica o mulțime de acțiuni discutabile? Totusi, intreaga comunitate "anime", în loc să fie respinsă și îngrozită cu privire la ceea ce ar trebui sa respingă pe bună dreptate, considera povestile "anime" cel mai bun exemplu de a-ti trai viata.

De exemplu, filmul de animatie "No Game No Life" se concentrează în jurul poveștii a doi frați, un băiat adolescent și o fată care nu puteau avea mai mult de 12 ani. Ignorând subtonurile problematice incestuoase ale relației lor, ceea ce este si mai respingător este modul în care fata minora este fortata sa isi dea chiloții jos, fără alt motiv decât obtinerea excitatiei unor minti bolnave.

Nu numai că anime-ul este inundat de relații pedofile, ci le prezintă si într-o manieră astfel încât să atragă publicul pentru ele. Un exemplu perfect ar fi anime-ul "Kodomo no Jikan", care se învârte în jurul dragostei romantice și al poftei sexuale pe care Aoki Daisuke, aflata în clasa a III-a, o are pentru persoana ei, Daisuke, în vârstă de 23 de ani. Atunci când pedofilia nu este prezentată cu ochelari în nuanțe de trandafir, Japonia folosește trucul „Oh, ea arată de 12, dar este de fapt un mag în vârstă de 2000 de ani blestemat pentru a arăta pentru totdeauna ca un copil” pentru a susține că, din punct de vedere tehnic, aceasta nu ar fi pedofilia. Sau Japonia prezintă fete de liceu adolescente care sunt transformate in creaturi supranaturale vechi de cel puțin un secol, ca în "Inuyasha" sau "Noragami". Trebuie remarcat modul în care fetele tinere sunt aproape întotdeauna victimele unor acte de pedofilie.

Unul dintre cele mai intolerabile aspecte ale "anime"-urilor japoneze este cât de sexiste sunt dublările lor. Femeile de 30 de ani par de 15 ani, fetele de 15 ani par de nouă ani. Bărbații, pe de altă parte, sunt opuși - băieții de 15 ani sună de parcă ar fi bărbați de 30 și 30 de ani sună ca șoferii de camioane de 50 de ani. Femeile sunt făcute să apară și să pară mai tinere, în timp ce este opus pentru bărbați, ceea ce este destul de revelator despre mentalitatea industriei "anime"-urilor.

Pe lângă pedofilie, "anime"-ul este plin de relații abuzive verbal și uneori fizic care sunt normalizate ca „romantice”. Fetele sunt prezentate ca fiind fara creier și distruse din punct de vedere emotional fapt pentru care sunt hartuite de tipi care sunt controlori, posesivi și extrem de gelosi. A fi abuziv verbal și fizic nu ar trebui să fie începutul unei relații sănătoase. Cu toate acestea, vedem mulți oameni, în special băieți, care preferă personajele "anime" cu o marjă imensă. Acest lucru provine din două școli de gândire misogine - una care spune că femeile nu pot răni cu adevărat bărbații, deoarece loviturile lor sunt prea „slabe” și a doua, care propagă mitul ca „bărbații adevărați nu simt durerea”.

Cât de des am văzut fete devenind jenate sau incomode datorită acțiunilor fizice, întotdeauna sexuale, ale personajelor masculine? In aceste filme, băieții continuă cu comportamentul lor, în ciuda suferinței evidente pe care o provoacă fetelor. Un alt exemplu excelent este cât de des băieții sărută fetele fără consimțământul lor, fetele se înroșesc, fie fug, fie se enervează, fie devin timide, dar niciuna dintre ei nu mustră băiatul că a atins-o fără consimțământul ei.

Nu contează care este crima protagonistului masculin - abuz emoțional sau fizic, hărțuire sau abuz sexual sau chiar viol în cazuri rare. Ideea Japoniei de pedeapsă este să ierte și să uite, ceea ce fac exact toate femeile din "anime". Uneori, toată lumea râde de hărțuirea sexuală ca o glumă și trece mai departe, de parcă a fi hărțuit este ceva la fel de normal ca și micul dejun. Barbatii din "anime"-uri au intotdeauna pielea alba, niciodata inchisa la culoare, iar orientarea lor sexuala este mai mereu "straight", foarte rar "gay".

Ca să nu mai vorbim despre cum, pentru fiecare 10 bărbați de pe ecran, putem vedea doar o femeie, în ciuda faptului că femeile sunt aproape jumătate din populația lumii. Cu excepția cazului în care este harem sau "ecchi", există în mod convenabil o supraabundență de femei și doar un băiat insipid, dupa care toate fetele isi pierd capul.

În ciuda faptului că fetele formează aproape jumătate din fanii "anime"-ului, ele au foarte puține opțiuni. În afară de genurile shoujo și de nișă precum yaoi sau reverse harem, toate genurile sunt destinate în principal fanilor masculini. Acest lucru este dovedit de nenumărate ori de cât de puține personaje feminine sunt afișate pe ecran și de modul în care, de cele mai multe ori, aceste femei există pentru a servi fie ca interese de dragoste, fie ca mame moarte pentru personajele masculine. Aproape ca și cum așa există dihotomia femeilor în mintea bărbaților - obiect sexual sau nu.

Sa ne mai miram atunci de ce fetitele noastre de 11-12 ani sunt ingrijorate de atractia lor fata de baieti si se gandesc sa isi aleaga o alta orientare sexuala? 

Cred ca noi, parintii generatiei "anime" trebuie sa gasim o cale prin care sa le explicam copiilor nostri faptul ca, personajele lor devenite idoli sunt purtatoarele unor caractere construite de niste minti mizerabile care se joaca cu mintea si mai ales cu inimile lor.

Articole din această categorie